Industria muzicală nu are o poziție unică față de AI generativă. Deținători de drepturi diferiți au ales căi diferite împotriva unor companii diferite și, uneori, căi diferite împotriva aceleiași companii. Acest material prezintă ce se știe public în septembrie 2026 și unde rămân întrebările deschise. Este o prezentare generală construită pe fapte relatate, iar interpretarea este marcată ca atare.

Calea întâi: înțelegere, apoi licență

În octombrie 2025, Universal Music Group a încheiat printr-o înțelegere procesul cu Udio și a convenit să licențieze muzică înregistrată și repertoriu de editare pentru o nouă platformă care urma să fie lansată în 2026. Serviciul Udio urma să rămână între timp disponibil, cu creațiile păstrate într-o „grădină împrejmuită” (walled garden), plus fingerprinting și filtrare. Warner Music Group a ajuns, la sfârșitul lui 2025, la propriile înțelegeri și acorduri de licențiere atât cu Udio, cât și cu Suno.

În august 2026, BMG a anunțat o alianță globală de licențiere cu Suno, care acoperă înregistrările și editarea muzicală pentru artiștii și compozitorii participanți. BMG nu a fost printre reclamanții din procesul RIAA. În septembrie, Universal a anunțat un acord pe mai mulți ani cu ElevenLabs pentru o platformă licențiată de remixuri pentru fani.

Calea a doua: continuarea proceselor

Nu toți au ajuns la o înțelegere. Music Business Worldwide relatează că Universal și Sony rămân reclamante împotriva Suno în SUA și încearcă să adauge 61.026 de opere la caz. Relatări de la începutul anului o indicau pe Sony drept ultima casă majoră aflată încă în litigiu cu Udio. La data publicării, nu am văzut ca vreuna dintre companii să anunțe o înțelegere.

Calea a treia: să decidă instanțele și societățile de gestiune

În Germania, societatea de gestiune colectivă GEMA a câștigat pe 31 iulie o hotărâre împotriva Suno, prin care Tribunalul Regional din München a constatat încălcări ale legislației americane și germane. Hotărârea nu este definitivă. Separat, American Federation of Musicians a dat în judecată Warner Music Group și Universal Music Group, susținând că firmele au licențiat lucrările membrilor către companii de tehnologie pentru antrenarea AI, fără consimțământul artiștilor și fără să împartă banii rezultați din înțelegere, potrivit Tech Times. Acestea sunt acuzații, nu constatări.

Ce arată tiparul

AnalizăAcordurile au trăsături comune: cataloage licențiate, participare limitată la artiștii care aleg să intre (opt-in), medii închise sau trasabile și produse adresate fanilor în locul generării nelimitate. Noile plafoane la descărcări și watermarking-ul de la Suno se înscriu în aceeași direcție. Întrebarea nerezolvată este cea ridicată de procesul sindicatului. Când o casă de discuri își licențiază catalogul, cine decide dacă lucrările unui anumit artist sunt incluse și cine primește o parte din bani? Acordul BMG este descris drept opt-in pentru artiști și compozitori. Celelalte anunțuri spun că participarea se face pe artist, dar oferă puține detalii.

AnalizăNu există încă nici un răspuns juridic unic. Hotărârea GEMA arată o instanță dintr-o țară aplicând legislația privind drepturile de autor a două țări la antrenarea făcută în străinătate. Litigiile din SUA privind fair use sunt încă deschise, iar relatările despre când ar putea veni o hotărâre americană au diferit. Oricine construiește o afacere pe muzică generată cu AI ar trebui să presupună că regulile pot diferi de la o țară la alta și se pot schimba.

Ce pot face muzicienii cu aceste informații

  • Verifică dacă casa ta de discuri, editorul sau distribuitorul a semnat un acord de licențiere pentru AI și dacă contractul tău le dă dreptul să includă lucrările tale.
  • Dacă folosești instrumente AI pentru a face muzică, citește termenii instrumentului respectiv. Plafoanele la descărcări și regulile de licențiere se schimbă.
  • Dacă distribui muzică realizată cu ajutorul AI, așteaptă-te ca distribuitorii și platformele să te întrebe cum a fost făcută.